Un articol bun despre starea războiului. (memorare)
In the third century, during China’s Three Kingdoms era (after the Han Dynasty broke apart into a trifurcated state in the early 200’s), there was a famous general and official named Sima Yi. While not as oft quoted as the better known Sun Tzu, Sima Yi has one pithy aphorism attributed to him which is better than anything in the Art of War. Sima Yi put the essence of warmaking the following way:
In military affairs there are five essential points. If able to attack, you must attack. If not able to attack, you must defend. If not able to defend, you must flee. The remaining two points entail only surrender or death.
Ukraine is working its way down the list. The events of the summer demonstrated that it cannot successfully attack strongly held Russian positions. Events in Avdivvka and elsewhere now test whether they can defend their position in the Donbas against rising Russian force generation. If they fail this test, it will be time to flee, surrender, or die. Such is the way of things when the time for reckoning comes.
Un articol ce se vrea complicat, subtil, dar care ascunde NESIGURANȚA unei gândiri bine structurate a autorului. Se pierde în explicații inutile, multe aberații în cuprinsul expunerii sale, demonstrând precaritatea unei realități obiective. Per ansamblu, este un articol ceva mai bun decât altele, aici vă dau dreptate, dar departe de a fi excelent!
Oportunitățile de a negocia încheierea conflictului au fost respinse de mai multe ori de către ucraineni. Pe de altă parte, Occidentul a ales în mod deliberat să escaladeze dezacordul uriaș, iar acum ar dori să se retragă (ori mai rău, să-l „înghețe”, ceea ce ar însemna transferarea acestui război asupra următoarelor generații de ruși – sper ca Putin să nu accepte un asemenea compromis) după ce Rusia a răspuns agresiunii americane prin mobilizarea sa. De ce și mai ales pentru ce ar lăsa Vladimir Vladimirovici Ucraina baltă tocmai acum, când investițiile militare rusești încep să dea roade, iar armata rusă are posibilitatea REALĂ de a pleca acasă victorioasă cu Donbasul și nu numai?
Da, dialogul despre pace este posibil, dar cu o singură condiție: după VICTORIA militară rusă!!! Pentru că fără „Победу”, NIMENI nu le va vorbi rușilor în condiții EGALE. Iar convorbirile de pace cu SUA vor reprezenta un dialog strict referitor la CAPITULAREA Ucrainei și abia apoi se vor axa pe dezvoltarea unor relații ulterioare cu yankeii. Totuși, NU cred că va mai exista vreodată nici măcar o relativă (o urmă vagă, cel puțin) încredere între cele două state. Nici acum, nici peste zeci de ani.
Pe de altă parte, va fi destul de dificil să se ajungă la un acord cu SUA și lacheii lor. Fiindcă America s-a înșelat grosolan cu privire la Rusia de foarte multă vreme, iar această discrepanță a devenit acum evidentă pentru toată lumea. Credeau că-i constituită doar din oligarhii cinici („benzinărie mafiotă cu pretenții de țară” – ca să-l citez pe John McCain), care participă din când în când la Forumul de la Davos.
Washingtonul a făcut multe pentru a se asigura că puterea în Federația Rusă NU este concentrată în mâinile patrioților. Numai că după plecarea elitei ruse din țară, cu averi cu tot (în urma decretului „putinian”), occidentalii văd în fața lor o națiune diferită, autentică, ortodoxă, o civilizație suverană cu propria sa cale de dezvoltare. Iar într-o lume multipolară, yankeii și pudelii lor NU vor avea dreptul (pentru că tocmai ce li s-a retezat macaroana în Ucraina) să impună politica internă și externă administrației prezidențiale, ce ar trebui să facă și cum să se comporte spre a nu le leza lor interesele. Fără să mai adaug aici și nesfârșita lor goană după furtul resurselor.
Agenții de influență ai Statelor Unite și ai Europei i-au învățat pe ruși de mai bine de 30 de ani cum să trăiască într-o lume unipolară a hegemoniei americane. Dar acest lucru nu i-a împiedicat pe patrioții lor să spună adevărul chiar și atunci când acesta nu mai era la modă, când nu mai era ascultat de nimeni. Și acum, când Rusia poartă un război pentru existența sa, pentru libertatea sa, sunt vocile patrioților din politica externă care se aud pretutindeni. Pentru că atunci când se poartă un război, NU este nevoie de liberali. Când se duce un război, este nevoie de patrioți.
Concluzia? Ucraina a ajuns în punctul în care trebuie să fugă, să se predea sau să moară! Nimic mai mult!
Un punct de vedere ceva mai scurt, dar mult mai concis și nescremut, decât precedentul! Se observă clar că autorul, Matthew Blackburn, ca cercetător la Institutul Norvegian de Relații Internaționale pentru Rusia și Asia, este un mult mai bun cunoscător al realității momentului:
https://nationalinterest.org/feature/ukraine-war-selling-stalemate-and-prolonging-pain-207395
Dacă tot îl promovați – pe un blog inteligent ca al dvs. – pe Adrian Severin (deși n-ar trebui să-l maculați în asemenea hal – la secțiune mă refer – pentru că noi cititorii suntem de-a dreptul scârbiți de atâta nutreț informațional și maculatură dubioasă, care umple spațiul virtual până la refuz), să citim puțintel și despre el:
https://canal33.ro/detonarea-lui-citu-un-mega-avertisment-pentru-iohannis-ciolacu-comp/
Dat fiind c-a ajuns după gratii, a schimbat retorica: a devenit brusc așa… rusofil și se poziționează ori de câte ori poate împotriva NATO, UE și elitelor globaliste care le conduc. Exact cum procedează cealaltă viperă, Adrian Năstase (prenumele ăstora au ceva, un ce anume, care conduce spre decadență spirituală, deși Sfântul Mucenic Adrian (și soția sa Natalia) ar fi afirmat către caligrafii vremurilor în care au trăit: „Să scrieți și numele meu cu acești sfinți, că și eu sunt creștin și voi muri și eu cu dânșii pentru Hristos”, probabil actualii – Severin și Năstase – slujesc altcuiva, celui întunecat, în speță) care a devenit, peste noapte, un apropiat al regimului de la Beijing. Curve au fost românii (unii dintre ei, în niciun caz NU generalizez) și curve au rămas! Ne mai mirăm de ce am eșuat ca stat și care-s motivele pauperizării accentuate? Înainte să căutăm prin servicii să ne privim îndelung în oglindă. Fiecare dintre noi.