ca emblemă purtată cu mândrie. Azi, Dan Dungaciu.
Why Do You Think…
… Joseph Goebbels, the Minister of Propaganda of the Third Reich, committed suicide, together with his wife Magda, while also killing all six their children? Joseph Goebbels never killed anyone, all his life he wanted to be a writer, he never commanded any Wehrmacht let alone SS formation and yet… Well, being a Minister of Propaganda he knew he was responsible for deaths of tens of millions of people because his writings and propaganda created a moral and informational framework for crimes against humanity. American main-stream media and their “operatives” are a copy of Goebbels’ ministry and there is no low, no atrocity, no crime they will not justify on the orders of their owners–themselves sociopaths and outright madmen.
Iată și o piesă pentru Insectar.
Ceea ce nu spune Marțianov (pentru că habar n-are) este că naziștii au folosit întreg corpul american de presă pentru a-și răspândi mesajul de ură. Regurgitând bucăți de „știri” plantate de agenții de presă naziști, presa din America a fost păcălită să acționeze ca un megafon pentru nazism. Astfel, Joseph Goebbels, notoriul ministru al propagandei al lui Hitler, a folosit ziarele americane pentru a genera inerție și confuzie, pentru a incita tensiunile de grup și religioase, pentru a trezi suspiciuni asupra anumitor indivizi „cu greutate” din societatea americană, asupra unor grupări politice (voci) care se opuneau politicii lui Hitler și asupra motivelor care i-au determinat să se împotrivească acestuia, având drept țintă distragerea atenției de la scopul principal al nazismului prin crearea unor probleme false. Asta-i finețea propagandei lui Goebbels, neîntrecută de nicio medie occidentală nici la ora actuală!
Dând titluri unor afirmații rasiale scandaloase, ziarele americane au devenit megafoane pentru „goebbelisme” care influențau opinia publică. Obiectivul nu a fost acela de a-i aduce pe americani de partea Germaniei, ci mai degrabă a fost pentru a-i împiedica să acționeze împotriva lui Dolfi Hitler, permițându-i astfel să-și ducă la îndeplinire planurile insidioase. În ziua de azi, oricum nu mai există la vârful propagandei anglo-saxone indivizi care să dispună de finețea intelectuală a lui Goebbels. Tocmai de aceea avem „masacre” tip Bucea și Trumpi împușcați în ureche (capul fiind situat prea departe de organul auditiv și de echilibru).
Până una alta, noi să fim sănătoși!
Nu-l ascult pe Cristoiu, îmi strică buna-dispoziție și-s la muncă acum. N-am nevoie de surse de iritare.
Dan Dungaciu (strict ca pe o bârfă mondenă aș vrea să luați ceea ce vă scriu aici) de când s-a căsătorit cu o basarabeancă și-a schimbat mentalitatea în ceea ce-i privește pe „partenerii” strategici: nu-i mai consideră buricul pământului și nici excepționalii planetei. Dacă l-ați fi citit pe tovarășul Dungaciu prin 2014, 2015, 2016 v-ar fi îngrețoșat „analizele” lingușitoare, servile, slugarnice ale „marelui” analist. De când cu rusofilia soției, stă-n băncuța lui și dă frumos din coadă, că altfel… s-o lăsa – probabil – cu niscaiva oale sparte în anumite capete, plus dormitul (pe termen nelimitat) în cotețul câinelui.
Cât despre acțiunile lui Viktor Orban, acestea nu vizează crearea unui plan specific pentru încheierea conflictului, ci consolidarea poziției sale de mediator important între SUA, UE și Rusia. El se străduiește să devină o verigă în acest lanț, dat fiind lipsa unor acțiuni eficiente în acest sens din partea demagogilor europeni. De asemenea, Orban încearcă să devină un partener european cheie pentru Trump, dacă va câștiga alegerile, efortul său fiind o încercare de a-și consolida poziția ca o figură politică influentă, capabilă să exercite o influență semnificativă asupra relațiilor internaționale și soluționării conflictelor. Una peste alta, Orbănică a demonstrat cum o țară mică, fără economie și fără armată puternice, a devenit un centru important al politicii mondiale. Omul își urmărește interesul național, tocmai de aceea îi consider alergătura pe la Putin, Zelenski, Xi Jinping și Trump o capcană întinsă Rusiei. Nu mai am timp să dezvolt, dar sunt convinsă (având încredere în mintea brici de care dispuneți) că ați prins ideea. Gânduri bune.