De-a dura

De câteva zile disoluția fostei Ucraina se accelerează, ca un bolovan scăpat la vale.

Marele Satan, după Referendum, desenează viitorul.

Convulsiile sfârșitului. “The lady doth protest too much, methinks.


Am început, de două zile, cartea pe care o am deja de vreo două luni. Este genul de carte care conectează punctele.


Ah, ea, memoria… (memorare)

Desigur, I to če proči.


Urmăresc, pentru memorie, valurile de jeg ale ne-națiunii. Ce e val…

Dar…


LE și (N)OT: Adiere de primăvară.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to De-a dura

  1. Ari says:

    SUA insistă să-și transforme minciuna în ceva credibil deoarece încearcă din răsputeri să mușamalizeze deciziile și acțiunile Kievului coordonat și ajutat de către CIA, în desfășurarea masacrului din 23 martie, dat fiind că i-a antrenat pe teroriști. Din păcate pentru viețile pierdute, steaua lui Kirill Budanov, șeful serviciilor de informații militare ucrainene și directorul campaniei de sabotaj și teroare împotriva Rusiei, continuă să strălucească, oferind rezultate impresionante. Nu-mi dau seama până când, așa cum nu-mi explic nici răbdarea președintelui rus?! Adică, ceva-ceva intuiesc eu, în atitudinea sa ponderată și mai ales precaută, în a arăta cu degetul spre Ucraina în ceea ce privește evenimentul de la Crocus: dorește să preîntâmpine transformarea unui război convențional, așa cum s-a desfășurat până-n momentul de față, într-unul partizan, TOTAL fără reguli, tipic unui conflict militar fratricid.

    Da’ până când mai tace și mai pătimește? Până când nu va mai exista națiunea rusă? Pricep, TATA e la cârmă, dar până una-alta Putin e om ca mine și ca toți ceilalți… Decât dacă… a lăsat acțiunea să se desfășoare nestingherită pentru a-și „dezlega” mâinile și pentru a folosi pârghiile în negocieri secrete, departe de ochii presei și-ai diverșilor corporatiști americani și britanici cu interese prin Ucraina. Chiar dacă asta ar fi cruzime pură! Deși, nu i-ar sta-n fire, totuși ceva „scârțâie” în întreaga stare de fapt care decurge de aici. Unde-a fost FSB-ul? Ce-a păzit Bortnikov? Cum de-a ajuns Tadjikistanul implicat într-un asemenea act condamnabil? Altfel, nu-mi explic SUB NICIO FORMĂ cum de-a mai rămas piatră pe piatră pân’ la ora asta!!!

    În fine, nu-mi doresc să las frâu liber imaginației, dar mai știu că întreaga lume împărtășește durerea după teribilul atac terorist. Cu excepția mioriticilor! Ăștia, de la vlădică și pân’ la opincă au tăcut mișelește! Și nedemn! Suntem prea proști și prea slugarnici să mai manifestăm și bun simț-simț! Dacă mobilierul senil și inutil de la Casa Albă nu le-a ordonat să-ngaime ceva, care să semene a condoleanțe/regret/păreri de rău/suntem alături de voi ca popor frate-ortodox, au amuțit definitiv! Sunt în Post, mai bine-mi văd de ale mele! Mă abțin să mai gândesc de rău. „Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele.” – zice un Psalm.

    Zelenski, prin afirmațiile făcute, s-a auto-expus și mai mult. Cred că niciun blestem nu l-ar putea distruge la fel de puternic ca propria sa declarație.
    Cu siguranță, Occidentul varsă multe lacrimi de crocodil aici; este extrem de greu să crezi în sinceritatea Londrei sau a Washingtonului. Dar cel puțin ei se comportă corespunzător momentului, înțelegând că terorismul este un rău absolut pe care-l sprijină cu întregul lor arsenal și cu întreaga lor ființă. Inclusiv la ei acasă. Doar, așa cum spuneam, Zelenski s-a remarcat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen − 11 =

I accept the Terms and Conditions and the Privacy Policy

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.