Aseară am văzut, cu surprindere, pe Liviu Dragnea la o “conferință de presă” după o întâlnire a CEx la Neptun (!). M-am uitat la gigi24 toată seara, așteptând evenimentul. Între timp, diferiți PSD-iști, mai mari sau mai mărunței, erau “vânați” de haita de hiene cu microfoane și diverse mijloace de înregistrare video.
Cu surprindere am văzut-o pe Gabriela Firea pierzându-se cu firea; nu mai trebuia să spună că nu candidează pentru președenție: a arătat deplin aseară că nu are cu ce (!). (Eu fiind unul dintre admiratorii femeilor din ultima vreme din politica românească, de părere fiind că, spre deosebire de ele, se pare că bărbații nu au cu ce.)
Lăsând momentul “Firea”, transformat de propagandă în esența CEx, m-a plăcut impresionat Dragnea, pe care nu-l simpatizam în mod deosebit, deși îi recunoșteam, mai ales în contrast cu colegii lui de partid, bărbăția și seriozitatea. Mi-a plăcut că a procedat cu naturalețe în incidentul cu scaunul prea scund față de înălțimea mesei, că a trasat liniile importante ale discuțiilor din CEx, fără a se lăsa prins în manevrele de “a merge după fentă” ale gorniștilor, că a tratat cu politețe și considerație “ieșirea din fire” a primarului general, că s-a manifestat așa cum trebuie, ca un politician, și nu ca o slugă a unor interese ale altora. M-a cucerit complet când, exasperat, a spus, cumva à la Putin (tot cu ziariștii), ceva de genul Orbilor! Nu vedeți că toată lumea se reașează în jurul nostru; prin noi, și peste noi, se întretaie shimbări majore, care vor defini ordinea lucrurilor pentru mulți ani de-acum înainte, de care vor depinde și soarta, și bunăstarea țării, și voi mă întrebați încontinuu despre de ce am mustață și de ce am dinții rari și urâți?! Cu și mai mare surprindere am văzut cum, în timpul “conferinței”, se adresa “la pertu” cu unii ziariști, în sensul de “te știu bine cine ești, și a cui grăunțe mănânci”; iar la final, a coborât între ei, și a discutat cu ei: nu știm ce, dar mesajul a fost vă știu ce puteți, javrelor; vă las să credeți că sunt ca voi.
Mi-a plăcut și delicatețea cu care gestionează relația cu ALDE și Tăriceanu.
Iar faptul că impresia generală pe care o lasă este de “țărănoi șmecher de Teleorman, cu dinții rari și negri” este tocmai “prescripția doctorului” pentru România. Iuhuuu!
Hm, sigur că timpul ne va spune mai multe. Dar aseară am fost, pentru prima dată, surprins de politica la vârf din România. Am avut senzația clară, pentru prima dată, a micimii politice a lui Adrian Năstase și a lui Ion Iliescu în comparație cu Liviu Dragnea.
Doamne ajută!