Aflu astăzi știre despre AZ. De câte ori îl vedeam, în poză sau în video, aveam așa o senzație de familiaritate, și de “dintre noi”. Nu știu exact de ce. Privirea poate, și fața de copil maturizat prea devreme… Nu știu. La fel ca și pentru Givi. Deși Givi îmi dădea mai mult impresia de “băiețaș de cartier”, devenit “erou”. (Zile întregi am fost urmărit de imaginea de a fi într-o încăpere în care aterizează un Shmel: “The thermobaric warhead’s blast effect is equivalent to 5.5 kg (12 lb) of TNT, comparable to a 155 mm artillery shell”.) Motorola însă mi se părea un traficant de droguri intrat în războiul altora. Cu siguranță că nu aveam/am elemente suficiente pentru “o primă aproximație”, dar asta îmi era senzația. Cu siguranță nu știm multe aspecte despre ce se petrece acolo. Încercăm doar să “ne dăm o impresie” citind propaganda din amândouă părțile.
Pe frontul local, MS simte nevoia să zică de politico.eu. Pe românește, pe gândește.ro. Momentan lupta este de a da vina unul asupra altuia în ce privește rectificarea bugetară. (Știm, nimic nu doare mai mult decât buzunarul!)
JM insistă, într-o manieră detectivistică (!). Mă mir până când îl vor lăsa! (Știm ce a pățit Paul Goma…)
UPDATE 01.09.2018:
Sincer, nu mă așteptam! Cum Marele Satan nu face lucruri gratuite, sunt curios care vor fi consecințele (“au trebuit să moară oameni ca să…”).