De ceva vreme, inspirat de un articol de pe blogul Titanului, am cumpărat cartea despre “românii (reprezentați de armata română – n.m.) în al doilea război mondial”. Azi am reușit să o parcurg în întregime; e drept, “pe diagonală”: are prea multă “duhoare”.
“Impulsul” pentru această lectură a fost, probabil, “furtuna” (în pahar cu apă, ce-i drept) dinaintea Anului Nou, stârnită de “provocarea ordinară” făcută de ambasadorul rus în România. După cum știe toată lumea, armata sovietică a fost o adunătură de bestii nespălate, și alcoolice. Care a ocupat ILEGAL România, pretinzând că o eliberează de ea însăși (adică de fascism). Cei mai vigilenți români sunt, desigur, în PMP. Este foarte instructiv de citit (atâta cât te ține stomacul) pagina de facebook a rusnacilor aciuiți în România.
Tot zilele astea, de sfârșit de an, PMP continuă în stil ucrainean. NYT moare de grijă. VVP: “hai cu ei la brutărie!”. Banditul atacă justiția sârbă: dă cu euro în ei! Ei, sârbii, se dau loviți. Veo… oh, Veo!
Și, în zi de An Nou: Bloomberg ne zice despre ce ne așteaptă; bandiții de la finanțe; lupta continuă; taxele ne copleșesc; 2019 – acum, ori niciodată; Papa… ah, “câte divizii?!”; Dumnezeu… este al nostru; “leagănul democrației” ne “leagănă” și pe noi; ziare.com e cu noi; usr, după nume, salvează România; filosofii… paza cetății; Alesul stă la porțile cetății; alianța urâților; dolarul…; fiți vigilenți. Ca întotdeauna: știrile nu sunt importante numai pentru ele, ci mai ales pentru că apar. Cum și de ce apar? Răspunsul ne dă mai multă informație decât știrea în sine.
Problema nu este minciuna. Problema este că o spunem, apoi o credem, acționăm în consecință, apoi ne mirăm (sau lamentăm), sincer. Ar fi de râs, dar, prea adesea, este de plâns.