Se crapă de ziuă?

În ultima vreme, AS mă surprinde într-un mod plăcut: pare că a început să vadă lumea din jurul lui cu ochii văzători, și nu doar cu “ochii” idealismului. În acest sens și abordarea despre “scrisoarea celor 12“. Interesante cele două paragrafe din final:

Asemenea demersuri pseudodiplomatice nu trebuie să ne emoționeze și să ne abată din calea noastră. Față cu lupii în blană de oaie nu trebuie să ne comportăm nici cu teribilismul oii în blană de lup și nici cu tembelismul oii în blană de oaie, ci cu fermitatea calmă a celor care cred în legitimitatea neamului lor și în destinul acestuia.

Să neutralizăm cu puterile care ne-au mai rămas armele folosite împotriva noastră (respectiv să asanăm mlaștina justiției selective și a statului polițienesc). Să căutam aliați printre cei care au aceleași interese strategice cu noi. Să ridicăm ochii spre orizontul global înțelegând că în lume este mai multă lumină decât intră pe fereastra hegemonismului narcisist al puterilor senile. Să nu mai stăm de vorbă cu câinii și prin câini (precum ambasadorii trădători), ci cu cei care țin câinii de lanț…. Iar partenerilor care au ales să ne dea sărutare ca Iuda, să le reamintim de ștreangul în care a sfârșit acesta. Iată ce avem de făcut.

Doamne-ajută!