Nu am o mare atracție sau mare apreciere pentru Ion Cristoiu. Dar… în acest mediu nerespirabil care este spațiul public – îl găsesc interesant și refreșizant. Cu limitele lui. Mi se pare interesantă ideea tabletelor video zilnice, unde, dincolo de aducerea în discuție a evenimentelor zilei, găsesc foarte utile, și plăcute de ascultat, parantezele dese. Stilul relaxat, mai tot timpul binedispus, onestitatea dată de vârstă și de înțelegerea lumii ca spectacol. După spusele lui – vrea să fie un istoric al clipei. Cred că este o activitate importantă. Iată câteva opinii ale lui Ion Cristoiu despre post-alegeri.
Despre presă:
Despre frustrări și compensarea lor:
Despre scenete: