MS face pe el…

de frică. (memorare)

Textul este atât de măiestru scris, încât musai să cităm:

Cea mai recenta atitudine […] am vazut-o miercuri, la Helsinki, Finlanda, unde Putin a raspuns unei intrebari legate de recentul experiment american de lansare a unei rachete de croaziera, cu raza scurta de actiune, de pe o instalatie terestra. Cu sprancenele ridicate a resemnare, mutandu-si greutatea corpului de pe un picior pe celalalt, cautand o stabilitate suplimentara prin strangerea marginilor pupitrului din fata sa cu mainile crispate, domnul presedinte Putin a spus ca e ingrijorat, asa cum ar fi ingrijorati toti cei care conteaza pentru el, pe care nu i-a numit, dar noi stim ca se gandea la statul major militar al Federatiei.

Or, in termeni diplomatici, ingrijorarea inseamna mult mai mult decat o preocupare ca ceva nu merge bine. Am putea merge atat de departe incat sa spunem ca, in cazul acesta, ingrijorarea s-ar putea traduce nediplomatic printr-o adevarata groaza. (sublinierile mele cu roșu)

Helsinki? Avem dovada. Iaca și (con)textul:

Question: I have a question for both presidents.

Several days ago, the US tested a missile that was banned in the past by the INF Treaty. I know that security is a very sensitive issue for Europeans. I would like to ask you if you have discussed or are planning to discuss this new reality during your meeting.

And another brief question for the President of Finland. Currently Finland holds the presidency of the EU. If the US wants to deploy such missiles in Europe, what will be Europe’s response? Thank you.

Sauli Niinistö: As far as I understand, the US declared it has no plans to deploy this technology in Europe. Certainly, it is a problem that currently we find ourselves in a situation when agreements that worked in the past no longer work. I think that the problem is felt most acutely in Europe. For this reason, it is important to launch new arms control talks and ensure that they have a positive outcome.

Vladimir Putin: I can say we are disappointed with what we see. Obviously, testing a ground-based medium-range missile violates the INF Treaty and aggravates the situation in the word in general and in Europe in particular. I will explain what I mean.

First of all, the Americans tested this missile too fast, too soon after they announced their withdrawal from the treaty. In this sense, we have grounds to believe that the work on this missile (on the ‘landing’, as this is a sea missile) had begun long before they started searching for a pretext to withdraw from the treaty. To tell the truth, I have not heard the Americans saying they do not plan to deploy these missiles in Europe. If they did say so, that would be good, of course.

We have talked about this; I have said this many times, and two days ago, I said this in Marseilles. I can repeat it here in Helsinki: Russia will not deploy missiles – although, of course, we will be working on short-range and medium-range systems like this – unless corresponding missile systems produced in the US are deployed in a given region. We have not received any response from our American or European partners so far.

I am concerned that the tested missile, according to the Pentagon, is a Tomahawk, or a sea-based missile. It was reconfigured to be land-based. These missiles can be launched from existing launchers in Romania or ones that will soon be located in Poland. It only requires a change of software. I am not sure that our American friends will even inform their European partners about the software they use in these systems. For us this means a new threat appearing that we must respond to.

I agree with the President of Finland that, of course, we need a dialogue on these issues. We have no such dialogue so far. We will take reciprocal steps regarding these actions. We made proposals on such a dialogue some time ago, but we will stick to our point of view: we are ready to discuss this with the Europeans and the Americans, but we will provide for Russia’s security. (sublinierile mele cu roșu)

Iată motivele pentru care MS este îngrozit:

Rachetele ofensive americane cu baza la sol, cum este cea testata recent, fac subiectul relansarii unei curse a inarmarilor careia Rusia mai mult ca sigur ca nu ii va putea face fata, iar domnul presedinte Vladimir Putin stie asta cel mai bine. Nu ca Federatia Rusa nu ar avea capacitatea stiintifica, intelectuala si tehnica de a crea noi arme, ci pentru ca nu are capacitatea economica de a finanta cercetarea, inovarea si mai ales constructia de noi arme, in conditiile in care o singura racheta din astea costa peste un milion de euro.
Americanii au folosit cu deplin succes, alaturi de alte arme de lovire precisa, de la distanta, rachetele de croaziera Tomahawk (racheta care a stat la baza designului celei testate recent), este drept ca lansate din aer sau de pe nave, nu de la sol, impreuna cu fortele navale regale britanice, pentru a determina schimbari de regim politic in fosta Iugoslavie, in 1999 (peste 200 de asemenea rachete au fost lansate atunci), in Irak, in 2003 (peste 800 rachete) si in Libia, in 2011 (peste 120 de rachete) . Ori, cea mai mare spaima a presedintelui Putin nu este invazia Rusiei de catre americani si europeni, ci schimbarea lui de la putere, prin forta armelor, ca in cazul dictatorului irakian, in 2003, ori prin sustinerea opozantilor dictatorului, cum a fost cazul in Libia, in 2011.
Prezenta americana permanenta pe teritoriul Romaniei si Poloniei transforma aceste state in zone de interzicere pentru orice actiuni militare rusesti, oricat de hibride ar fi ele. Fara sa ne mai gandim la vreo agresiune clasica propriu-zisa. Singura forma de contracarare a acestei prezente ramane asadar doar razboiul psihologic, prin care Rusia sa determine populatiile acestor tari sa ii respinga ele pe americani. Ori, operatiile psihologice, oricat de spectaculoase si de inedite ar fi fost ele pentru eventualul spectator, nu au infrant niciodata vreun inamic, nu au castigat niciodata singure vreun razboi adevarat, ele ramanand doar la nivelul suplimentarii puterii militare necesare victoriei. Ceea ce, in cazul Rusiei, nu prea este cazul (sublinierile mele cu roșu)

Nu știu de ce textul citat mai sus este pus, în articol, cumva ca un citat. Maestrul citează? Din cine? Oricum, mai jos ne explică:

Fiecare dintre aceste trei motive si cu atat mai mult doua dintre ele sau chiar toate trei la un loc reprezinta surse temeinice de groaza strategica pentru Kremlinul locuit de domnul Putin.

[…]

Faimosul tratat INF, cel care interzicea producerea si detinerea de rachete balistice si de croaziera, cu raza scurta si intermediara de actiune, dar si lansatoare terestre pentru acestea, si care a incetat incepand cu 2 august, dupa mai bine de 30 de ani de existenta, era menit sa curbe descendent cursa inarmarilor, ceea ce a insemnat un balon de oxigen in special pentru sovieticii de atunci, rusii de astazi, a caror economie planificata centralizat era practic incapabila sa finanteze o asemenea cursa, asa cum economia Rusiei de astazi este incapabila sa finanteze o relansare a cursei inarmarilor, daca vanzarea de gaze si petrol rusesc ar scadea sau nu ar spori, in viitorul previzibil.

[…]

Desigur, rusii sufera in aceasta privinta de propria lor lipsa de viziune strategica.

[…]

[…] adevarul este ca vanzarea de gaze si petrol constituie principala sursa de finantare a puterii militare rusesti. Inclusiv in domeniul cercetarii si dezvoltarii de arme si capabilitati noi, in interiorul unei relansate curse a inarmarii.

[…]

[…] prin anexarea Peninsulei Crimeea, Federatia Rusa a destramat practic aranjamentele de securitate europeana, aranjamente la care Statele Unite ale Americii si Canada sunt parte. Atata vreme cat nu se negociaza o alta arhitectura de securitate continentala si atata vreme cat semnatarele nu pornesc un razboi impotriva Rusiei, pentru restabilirea ordinii de securitate europeana, toate statele implicate in aceste aranjamente formalizate prin Actul Final de la Helsinki si documentele aditionale, si institutionalizate prin Organizatia de Securitate si Cooperare in Europa, sunt practic obligate sa se refere la conditia ca Rusia sa renunte la Crimeea, in orice discutie de securitate bilaterala sau regionala. Dar si in discutii economice, concretizate in suspendarea participarii Rusiei la intalnirile sefilor de stat si de guvern din grupul de reflexie economica G8, devenit G7. Ceea ce inseamna ca Rusia si-a creat o noua problema de securitate, atunci cand a dobandit acest nou teritoriu, desi Crimeea, numita si portavionul natural la Marea Neagra, ar fi trebuit sa fie o solutie de securitate, care sa faca Rusia si mai puternica militar decat este, si nu sa fie o problema pentru ea.

Vedem deci sa sunt pe tabla de sah strategica suficiente piese, asezate suficient de complicat si de defavorabil pentru domnul Putin, ca sa justifice o groaza sincera a acestuia fata de ce ar putea face americanii cu rachetele lor, in Europa Occidentala, regiune strategica globala ce include si Romania, cu Deveselu cu tot. (sublinierile mele cu roșu)

Găsesc textul absolut strălucitor! Recomand ca exercițiu de igienă intelectuală. HB-M! HB-M!

UPDATE 26.08.2019: desigur, sulfurosul AM minte (ca o gazeta sovietică). (memorare)