Tonia-mitralieră

Mi-am adus aminte azi de dimineață, nu știu de ce, de articolul lui yalensis. Adică, mai mult am vizualizat starea de spirit a bietei femei, care era doar o biată femeie. Prinsă în vârtejul din jurul ei. Și, în final, când a găsit o oarecare liniște, stabilitate și normalitate, trecutul legalistic a ajuns-o din urmă. Ce poți spune într-un asemenea caz?! Decât: “Doamne ferește!” și “Doamne, îndură-te de noi!”. Legalistic, da, e totul ok. Dar uman?! Creștin-pravoslavnic?!