și ne place. Ieri – ședința CSAT. M-a făcut să-mi crească considerabil stima de sine, mândria că sunt român:
Ca un element de noutate, pe care vreau să îl menționez, în anul 2019, România va participa cu un detașament de elicoptere militare la misiunea multidimensională integrată ONU de stabilizare din Republica Mali, desfășurând operații de evacuare medicală, transport de trupe și echipamente și de asigurare a suportului logistic necesar personalului ONU dislocat în această țară.
Cu o zi înainte – conferința de presă după o întâlnire cu “Civic Avengers” (orice ar putea fi acest specimen…). Câteva lucruri bine marcate:
Jurnalist: Și pentru că respectați acest stat de drept, doamna Carmen Iohannis va merge până la urmă la audierile de la Parchetul General?
Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Bineînțeles, nu avem nimic de ascuns. Aceste speculații sunt total fără niciun suport.
Ne-am mai liniștit un pic. Ne era teamă că o vor lua cu mascații, în cătușe, iar presa o va întreba “Vă considerați vinovată? Ați mințit? Ați furat?”
Și despre supervizarea guvernului:
Și, în fine, există a treia categorie de acte care pot fi pe agenda Guvernului, acte care figurează la capitolul „confidențial”. Din varii motive nu pot fi făcute publice. Or, pe site-ul Guvernului acestea evident că nu vor putea să apară. Deci, e clar, Guvernul este obligat să-mi trimită întreaga agendă mie, Președintelui României. Nu mă trimite doamna Prim-ministru să citesc eu site-ul Guvernului, care site – ce să zic – de multe ori, pe site a apărut ceva și în ședința de Guvern s-a discutat altceva, ca să ne amintim doar de nefericita Ordonanță 13, care nu a fost publicată în absolut niciun fel.
Iar dacă se încadrează sau nu se încadrează la art. 87, ei, căderea de a stabili acest lucru este la Președinte și nu la Prim-ministru. Deci, cred că aici trebuie judecate foarte bine lucrurile și cred că o să înțeleagă în final toată lumea că este absolut obligatoriu ca întreaga agendă să îmi fie trimisă de fiecare dată când se pregătește o ședință de Guvern, fiindcă numai eu am căderea să apreciez dacă acte care sunt prevăzute acolo cad în zona care este explicit descrisă de art. 87.
Iar dacă ne uităm în urmă, ce s-a mai întâmplat cu aceste guverne pesediste, pot să vă spun că nu putem să ne facem că suntem autiști și că nu se discută despre ordonanță pe amnistie și grațiere. Se discută despre ea!
Ultima dată când s-a dat o astfel de ordonanță, am avut aproape o revoluție – deci, o problemă majoră de ordine publică. Or, nu poate doamna Prim-ministru sau cineva din guvern să-mi spună că nu pot să particip, dacă se discută amnistia și grațierea, dacă după aceea este posibil să avem chestiuni de ordine publică.
Asta nu este incitare, ce vă spun acum; asta este o concluzie din ceea ce am avut data trecută când un astfel de act normativ a fost promovat pe agenda ocultă a Guvernului Grindeanu de la momentul respectiv.
Deci, haideți să fim oameni responsabili și oameni serioși și să luăm lucrurile așa cum trebuie luate pentru binele României, nu pentru binele unora și altora care au impresia că putem să mergem înapoi, în perioada partidului-stat. Nu putem să mergem înapoi în perioada partidului-stat!
Este o abordare foarte interesantă. Domnul Președinte va fi tăticul lui Veo, să nu cumva să greșească și să-și murdărească rochița. N-am auzit nimica despre “abuz de funcție” zilele acestea. Cred că, în lumina ultimei decizii a CCR, ar trebui ca Președintele să fie în permanență însoțit de CCR, ca să fim expeditivi și eficienți.
Dar și mai interesantă întâlnirea propriu-zisă. În primul rând, de remarcat stilul “bolovănos” de exprimare și greșelile de redactare. Nu se găsește, dintre atâția tineri inteligenți și culți și civici, nici unul care să ajute la decența site-ul prezidențial?! Nu. Iată începutul:
O chestiune ați menționat și vreau să o reiau foarte pe scurt, fiindcă mi-a plăcut în mod deosebit această probă, de a lua contact cu cineva, o persoană, care are demnitate publică sau funcție publică. Am menționat acest lucru în repetate rânduri și în context european. Suntem într-o fază în care, din păcate, foarte mulți politicieni pierd contactul cu oamenii. Și este o mare problemă și un mare pericol, fiindcă dacă aleșii nu mai au contact cu alegătorii, cu oamenii care au preocupărilor lor legitime, lucruri ajung să fie dezbătute de unii și de alții în paralel, ceea ce, până la urmă, duce la o neîncredere în ceea ce fac politicienii. Și această neîncredere, de exemplu, în spațiul european duce la ceea ce cunoaștem drept euroscepticism, și este periculos fiindcă ne îndepărtează de un proiect foarte, foarte bun, dar lipsește de multe ori liantul între omul interesat, alegătorul interesat, și politicianul. Și poate vrea cineva să îmi detalieze un pic cum a decurs întâlnirea cu oricine v-ați ales să vă întâlniți.
Nu pun de la mine, jur: e doar copy-paste. Iar dacă întrebăm ce rezultate are Președintele, ne spune chiar el:
Întrebare: Cum mă convingeți dumneavoastră pe mine să vă acord, din nou, votul de încredere în 2019? Și considerați că în acest moment trăim într-adevăr în România lucrului bine făcut?
Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mă gândesc că dacă pui așa întrebarea ști câte ceva despre politică, despre ce am făcut și mă gândesc că nu este chiar lipsit de importanță că sunt un politician pro-european. Am reușit să pun România pe harta europeană destul de sus – acum unii încercă să o tragă înapoi. Eu sunt în continuare dispus să o pun acolo, sunt un politician care este adeptul clar al valorilor euroatlantice, al unei democrații consolidate de tip european, sunt pro-dezvoltare, pro-dezvoltare sustenabilă, am dovedit în câteva rânduri poziții unde am fost că știu ce trebuie făcut, știu cum trebuie făcut. Sunt un politician care ascultă ce are alegătorul de spus. Cred că am reușit, în câteva rânduri, să vin cu inițiative bune, să construiesc, cum, în câteva rânduri, cred că am reușit să opresc câteva prostii care erau pe cale să se întâmple. Și cred că lumea a înțeles că sunt realmente un Președinte care dorește să dezvolte România. Optimal ar fi fost, sigur, ca în acești doi ani să fi existat și un guvern care își dorește cam aceleași lucruri pentru români. Nu spun să fie neapărat din același partid cu mine, dar să fie un partid care îți dorește o dezvoltare a României, care să fie pro-european, să lupte pentru imagine bună, pentru rezultate bune, pentru investiții bune, pentru educație, pentru România. Dar, eu sunt dispus să continui, este o luptă permanentă, este o luptă care trebuie dusă și cu multă răbdare, și cu multă speranță și cred că acestea sunt câteva argumente care l-ar face pe un tânăr să se gândească de ce ar trebui să mă realeagă.
Europeană.
Dar, că tot veni vorba de familie și de Europa, suntem convinși că britanicii cei mari sunt parte din familie (deși insistă să facă menaj separat). Să-i încurajăm puțin:
Jurnalist: O să aveți astăzi discuții și cu Theresa May?
Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, am de gând să mă întâlnesc cu doamna May, scurt, o bilaterală scurtă, ca să o încurajez un pic.
Aici m-am oprit cu informarea despre activitatea Președintelui. A văzut mama despre ce citesc, și m-a trimis la culcare.