După câteva scrâșnituri securistice, care au părut să scape de sub control tagma dăscălimii, Domnul General a renunțat la conducerea guvernului, în favoarea în-civilului Domn Ciolacu.
Singura întrebare pe care o pun: să semnifice plecarea Generalului începutul sfârșitului asistenței românești pentru debusolații lui Elenski?!
În Mordor, Marele Satan continuă să fie măcinat de boli incurabile, de demență și de incoerență delirantă(!).
Iată-l la MKP.
Iată-l cu trolii-matcă. (memorare, memorare)
Iată și idioții inutili.
NU mă mai interesează de foarte multă vreme politica românească. Cam de prin 2012 de când cu bâlbele tuturor politicienilor de diverse coloraturi și din diverse partide în ceea ce privește eșecul rușinos al demiterii lui Băsescu. Din vara acelui an, mi-am închis definitiv mintea și mi-am astupat pentru totdeauna urechile (reziliind inclusiv contractul cu operatorul de televiziune), referitor la cine mai „conduce” colonia bananieră, care mai sunt rotativele guvernamentale, ce preocupări mai au idioții utili și cât rău mai pot face națiunii. Cât despre rafinamentul intelectual al ăstora de pe la Cotroceni și de pe la Palatul Victoria, consider că a rămas extrem de actual bancul de pe vremea lui Ceaușescu: „A venit vremea să mai creștem și intelectualitatea… că ingineri avem destui!” Acu’, nu că m-aș ironiza fiindcă fac parte din tagmă, dar dacă înainte era cunoscut că ultima categorie nu mai răsfoia (după absolvirea facultăților de profil) decât STAS-uri cu tabele, cataloage, fișe tehnice sau manuale de utilizare, actualii guvernanți nici măcar la un astfel de nivel n-au ajuns! Și-atunci, la ce bun să-mi bat capul cu impunerea liderului PSD ca șef peste guvernare, când se cunosc atât de bine intervențiile tăvălugului subteran?
Howard Bloom scria într-una din cărțile sale numită „The Global Brain: The Evolution of Mass Mind from the Big Bang to the 21st Century” ceva de genul (citez din memorie, nu-s acasă și n-am biblioteca la îndemână): „Liderii națiunilor se confruntă fățiș spre a obține controlul asupra cetățenilor pe care-i conduc și asupra percepției globale, revendicându-și principiile culturii nihiliste”.
Ca să înțelegeți la ce mă refer (deși sunt convinsă că intuiția dumneavoastră funcționează perfect!) trebuie să trec în revistă câteva trăsături (cele mai reprezentative) ale culturii nihiliste: anarhie, violență, cultul puterii, liberalism religios, fiecare linie caracteristică putând fi dezvoltată cu exemple convingătoare atât din societatea românească cât și din afara ei. Dar nu-i scopul meu să insist prea mult pe filosofia nihilistă. Pornind însă de la practicile ei, am încercat să evidențiez care-s motivele îndepărtării mele de viața politică de pe meleagurile autohtone (NU zic, „mioritice”, deoarece oaia și mielul în accepțiunea lui Hristos sunt modele desăvârșite de blândețe și mai ales de sacrificiu – prin urmare, am remarcat mulți sfertodocți folosind ambii termeni raportați la poporul român, fără să realizeze erezia, rătăcirea, de la sensul adevărat și, nu în ultimul rând, prostia incomensurabilă), cu atât mai mult cu cât Ciolacu, Ciucă, Johannis și alți trepăduși NU dețin nicio calitate prin care să spună lumii care drum e mai bun și, mai ales, care-i calea corectă. Marionetele rămân ca atare, indiferent de la cine primesc ordinele! Trăim în patria indiferenței cronice, a nepăsării, a ipocriziei și-a minciunii. După peste 30 de ani de haos, repetenții au spart tot și-au aruncat țara în aer. Dacă Ciucă și Ciolacu vor virgula între subiect și predicat, să fie primit! Cetățenii îndobitociți se vaită pe rețelele de socializare și-atât! Iar dacă o mai fi ceva de salvat, poate să aștepte, pentru că ei au acum o singură problemă: se apropie vara cu vacanțe exotice și escapade de tot felul, iar în rest… mai băgăm un grătar, o berică și ne plângem de ce țară de doi bani avem! Dat fiind că simt o lehamite COLOSALĂ, atât am avut de spus!