Căutând despre așa zisul fenomen fake-news pe frontul local, găsesc o postare interesantă. Postarea este veche. Cercetând în actualitate site-ul cu pricina, găsesc lucruri de bun simț despre sloganul actual și Colectiv 2.0. Foarte rațională argumentația cu referire la 10 august (articol datat 10 august):
Iar dacă jandarmeria acționează în forță, opera de victimizare e gata, avem o putere represivă care bagă pumnul în gură segmentului cel mai valoros al societății, românii superspecializati care au plecat la muncă în străinătate, care susțin din remiteri economia și care au fost alungați de fapt de corupția din țară.
Cristian Dogaru are majoritatea articolelor pe teme economice (nu sunt în măsură să le apreciez), dar, atunci când atinge politica, este foarte rațional.
Iată despre mutarea ambasadei:
Păi nu suntem suverani, păi nu ne alăturăm partenerul strategic? se apară artizanii acestei mișcări. Este adevărat că poliția politică instaurată în România în timpul regimului Băsescu s-a făcut cu binecuvântarea statelor din nucleul dur al UE și unei părti a ellitelor politice din SUA („globalistii”). Așa că Dragnea & Co au căutat cu disperare un spate extern până când nu ajung să aștepte portocale într-un loc liniștit. Justiția selectivă și serviciile omniprezente sunt acum scuza acestei piruete la 180% , a spatelui întors UE în favoarea Americii trumpiste (deși ceva relații de colaborare între fruntașii PSD și consultanții din Israel mai existaseră anterior, ca să nu mai pomenim și de scandalul Black Cube). O fi bine, o fi rău? Cred că cei care speră că vom avea de câștigat pe plan economic, militar, etc din această nouă mostră de servilism se înșală. Donald Trump rămâne un om de afaceri care știe să-și maximizeze profitul dar care n-a dat până acum dovezi prea mari de generozitate. SUA are de câștigat din generarea unei mișcări anti-UE și nu doar în chestiunea Ierusalimului dar mă tem că din partea României va câștigă mai mult echipa Dragnea (ceva soluții personale la împiedicarea mersului unor dosare prin justiția autohtonă) decât economia/societatea în ansamblu. Până acum noi am băgat mâna în buzunar să cumpărăm armament de generația a doua/treia dar pe investitorii americani încă nu i-am prea văzut la față. E drept, persistă încă gustul amar după privatizările utilităților și retailului cu investitori europeni, majoritar germani și francezi. Altfel, această antagonizare a pozițiilor SUA-UE apropie economia germană de mașinăria de război rusească și nu știu cât de mult ar trebui să ne bucure asta în perspectivă având în vedere distanțele dintre noi și americani (prin anexarea Crimeii între România și Rusia sunt doar vreo 300 de km). În concluzie, nu văd nicun motiv de bucurie dacă schimbăm Stăpânul. Unii vor forță de muncă ieftină și rente în zona utilităților /retailului, alții clienți pentru industria de apărare și carne de tun pe unde s-o mai angaja Hegemonul. Și unii și alții vor să ne cumpere ieftin și să ne roage frumos să plătim o parte din bani. Singuri care au de câștigat efectiv câte ceva pe aici sunt cei care ne vând.
Și, despre relația cu partenerul strategic: tare, sau ce?! Și, mai departe, despre “Patrioți” și “tătuc”: bun-bun! Despre cine ne conduce, și încotro. Despre tanda+manda; interesantă întrebare despre Călin Georgescu! Și februarie 2017. Încă, și încă; aici și aici. Și zice și de geostrategie. Bun-bun! Și tot așa, pe tot blogul! Chapeau!
Pornisem de la fake-news!