Am văzut azi interviul făcut de Cristoiu cu Doru Viorel Ursu, plecând de la cartea acestuia despre “arta sinuciderii poporului român”.
Prezintă câteva date interesante, majoritatea cunoscute, deja, “prin inferență”.
În general, un vanitos-găunos.
Ceea ce mi s-a părut cel mai interesant este “pornirea”, spusă de Cristoiu cu subiect și predicat, spre o re-evaluare a lui Ceaușescu în spațiul public din România. Semnificând ce?