Aniversări sub semnul întrebării

Zice JM. (memorare)

Distance of time or place can reconcile complacent minds to wonderful narratives. Besides, the greatest part of mankind has no other reason for their opinion than they are in fashion.

The man involved in life is sometimes forced to believe without verification, and obliged to choose before he can examine. He is surprised by sudden alterations of the state of things, and changes his mind according to superficial appearances. He is led by others, either because he is indolent, or because he is timid; sometimes he is afraid to know what is right, and sometimes he finds friends or enemies deft and diligent in deceiving him.

For what we may see before our eyes, or reaches our ears at any given moment, is inexplicable without reference to all that has ever been. This interlacing of all contributing threads which necessity weaves into the production of one single phenomenon is a stupefying yet inescapable reality.

Adding to the preceding tribute to obviousness, we are generally delighted with soothing explanations, captivating plots and triumphal outcomes. (sublinierea mea cu roșu)

(Interesant cum, de vreo două zile, meditez exact pe această temă subliniată mai sus. Probabil că este unul din imboldurile principale pentru existența acestui blog. După evenimentele din Ucraina din 2014 am constatat, cu surprindere, că tot ceea ce văd și aud nu are nici un sens. Adunarea, cu migală adesea, a bucățelelor de realitate, mă ajută să văd sensul. Este ca și o limbă străină. La început nu înțelegi nimica din ea, deși știi că ea are sens. Pe măsură ce aduni, cu migală, cuvintele, expresiile, contextul, ea capătă sens; o înțelegi. La un moment dat, începi să o vorbești.)

Tema postării lui JM este aniversarea “căderii zidului Berlinului”. El se străduiește să ne prezinte aspecte ale epocii respective din cele două Germanii, reunificate. Ceea ce ne aduce în minte cum că informațiile noastre despre “ceea ce ne-a lovit” și pe noi, locuitorii de Țară Românească, sunt minimale, spre absente. Prin urmare nu putem înțelege mare lucru din ceea ce ni se întâmplă. Și pe măsură ce aceia care știau despre ceea ce ni s-a întâmplat se sting, șansa de a avea acces la istoria acelor vremuri se risipește, ca un fum. Tot ce ne rămâne este să suplinim lipsa de informații prin deducție și inferență. Cu riscurile inerente. Și, în același timp, ne lipsește de argumente de necontestat față de “falsificatorii istoriei”.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 4 =

I accept the Terms and Conditions and the Privacy Policy

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.