Am găsit câteva însemnări mai vechi, înainte de “blog”. Mi s-au părut interesante. Iată:
Sun, Nov 20, 2016 13:28
urmăresc cu mare sîrguință “mersul lumii”; am găsit, în ultimele luni, răspunsuri la multe întrebări puse (și ne-puse).
“simt” prezența în istorie; înțeleg că trăim într-o logică “forjată” de al doilea război mondial; înțeleg sensul creștinismului, înțeleg “erezia” papismului și a protestantismului.
înțeleg că, deși în lumea care “este” “might makes right”, în lumea în care trăim “right makes might”.
conștientizez că nu există “românia” ca și națiune. sunt trei “țărișoare” care s-au “unit” într-o țară; o unire a “elitelor” și nu a oamenilor. nu suntem “români”. suntem locuitori ai româniei, vorbitori majoritar de limbă română. asta nu înseamnă națiune. nu avem istorie comună, nu avem cultură comună. avem doar limba comună și religia comună. ne străduim din toate puterile să le distrugem, să le negăm, să ne rușinăm cu/de ele.
nu avem instituții în afara bisericii ortodoxe.
din această cauză nu avem identitate. suntem “sluga” perfectă, fericită de a “împrumuta” identitatea stăpânului.
identitatea noastră reală este nu românismul, ci creștinismul ortodox. ne străduim din răsputeri să-l negăm, să “scăpăm” de el.
Sat, Nov 11, 2017 07:36
descopăr, interesant, cum tot ce se întâmplă în jur, toate discuțiile, toate acțiunile, se explică dacă ai “cheile”. una din “cheile” importante este faptul că ceea ce numim “europa” este de fapt “vestul europei”, “occidentul”: delimitat, în continentul european, de linia de demarcație a papismului; extins, în afara continentului european, la toate teritoriile colonizate de papism, respectiv de odrasla acestuia, protestantism. noi, aici, suntem acum în “durerile occidentalizării”, un pic papiste, mai mult protestante. Acest lucru presupune, desigur, negarea ființei noastre culturale și civilizaționale: aceea de ortodoxie.