În ultima vreme ne copleșesc neo-urile. Neomarxist. Neoconservator. Neocomunist. Neoliberal. Neoprotestant. Neo…
Zice, mai nou, toată lumea bună, despre neomarxism, și marxism cultural. Zice de noua stângă. Și o întreagă creație literar-artistică, de te amețește de cap.
E o șmecherie.
Cuvântul “cârlig” este marxism. Momeala este neo, respectiv cultural.
(Șmecheria ne aduce aminte de minciuna carolingiană. Despre biserica romano catolică. Care nu este nici romană, nici catolică.)
Citind pe IVS mi s-a clarificat în minte despre nenumăratele piste false care se revendică de la Marx. Se pare că cea mai de succes rămâne troțkismul.
Iar despre URSS, aceeași șmecherie. Se confundă, pervers, troțkismul cu marxismul. Se diabolizează, programatic, stalinismul. Se lasă în “mit” leninismul.
URSS a fost leninismul. Care este marxism. Stalin a fost un practician al leninismului. Partidul comunist a fost partidul lui Lenin (bolșevic).
Esența revoluției socialiste din Rusia a fost dictatura proletariatului; desființarea proprietății private capitaliste; desființarea capitaliștilor ca și clasă socială. Acesta este marxism-leninismul.
(Interesant cum în general se traduce “bolșevic” prin “majoritate”, iar “menșevic” prin “minoritate”. De fapt “bolșevic” este “maximalist”, iar “menșevic” este “minimalist”: în privința capitalismului, în privința marxismului.)
Înțelegând această șmecherie, nu mai pare de neînțeles “succesul” MRSO, “creșterea” URSS, “creșterea” Chinei, “descreșterea” Occidentului.
“Degradarea” Occidentului nu se datorează “marxismului cultural”, ci capitalismului. “Marxismul cultural” este capitalist. El a “dat viață” capitalismului în timpul “confruntării” cu URSS. Iar azi, când URSS nu mai e (“Ole, Ole!”)… ne minunăm de el. Și credem că e rău, că e socialism, exportat pervers de “Kremlinul sulfuros”. Nu, el este cât se poate de capitalism (sic). Nu el este rău, ci capitalismul, a cărui metamorfoză este.
Ah, și capitalismul? Este el proprietatea “privată”? Sunt capitalist pentru că am periuța de dinți în proprietate personală (“privată”)? Nu, capitalismul este proprietatea privată a mijloacelor de producție. Dar cum, banii mei sunt mijloace de producție? Da, dacă îi “investesc”. Nu e greu. Ceea ce ne învață Marx (deși “descoperirea” este a teoreticienilor capitaliști) este că singura sursă a valorii în economie este munca. “Capitalul” este mort. “Munca” este vie. Marx le povestește “idila” pe îndelete.
Totul în jur este joc de umbre, oglinzi, ceață, lumină stroboscopică. Nu mai avem repere, nu mai avem puncte de sprijin. Nu mai știm cine suntem, unde mergem, ce vrem, ce avem nevoie. Și asta după cincizeci de ani de socialism. Cu adevărat avem oroare de învățătură!